Cultivarea lalelei – condiții necesare, îngrijire, dăunători

Cultivarea lalelei a început în Persia secolului al 10-lea, primele culturi apărând ca hibridizări între specii diverse de flori sălbatice. Una dintre cele mai cunoscute mențiuni apare în anul 1574, când sultanul Selim al II-lea a comandat 50.000 de bulbi de lalea pentru grădina sa din Istanbul. Prima apariție europeană a lalelei apare spre sfârșitul secolului al 16-lea și se crede că a fost făcută de prezența ambasadorului lui Ferdinand I la curtea lui Suleyman Magnificul. După apariția pe teritoriul Germaniei, laleaua a început să se răspândească destul de repede în Europa. Astăzi, ea cuprinde circa 100 de specii și decorează grădinile din întreaga lume.

De câte tipuri este laleaua?
Care sunt condițiile necesare plantării lalelelor?
În ce constă îngrijirea lalelelor?
Care sunt principalii dăunători ai lalelelor?
Galerie de lalele

De câte tipuri este laleaua?

La noi în țară supraviețuiesc și se dezvoltă armonios aproximativ 10 specii de lalea care impresionează prin formă și colorit:

• Laleaua Darwin Blue Aimable – lalea de culoare albastră care scoate din anonimat orice grădină
• Laleaua dublă Angelique – lalele bătute cu flori duble cu petale în culori de la roz degrade la alb
• Laleaua franjurată Mix – o lalea cu frunzele franjurate care poate atinge o înălțime de 45 cm
• Laleaua Roulette – o lalea specială în nuanțe roșu-bordo pe a cărei tulpină cresc 7-9 flori. Floarea poate ajunge până la 40 cm înălțime
• Laleaua Black Parrot – o lalea cu petale ‘ciufulite“ în culori de la vișiniu închis la negru
• Laleaua Estella Rijnveld – lalea cu petale “ciufulite” cu un colorit de roșu spicat cu alb
• Laleaua pitică Red Riding Hood – o lalea de doar 10 cm în nuanțe de roșu intens
• Laleaua cupă Ballade – o lalea cu formă de cupă de șampanie și cu petale violet cu alb. Ajunge până la 50 cm înălțime
• Laleaua Triumph Gavota – o lalea foarte colorată (bordo cu galben) cu formă de cupă și o înălțime de până la 45 cm
• Laleaua Triumph Shirley – o lalea albă cu marginea bordo-violet, petale așezate sub formă de cupă și o înălțime de până la 50 cm

Care sunt condițiile necesare plantării lalelelor?

Bulbii de lalea se plantează în perioada octombrie-noiembrie, sub razele soarelui și ferite de vânt. Laleaua necesită soluri bine drenate, ușoare, nisipoase, cu un pH de 6,5-7. Este important ca adâncimea de plantare să fie de trei ori mai mare decât bulbul (de exemplu, dacă ai un bulb de 6 cm vei avea nevoie de o groapă de 18 cm adâncime).

De asemenea, distanța dintre bulbi trebuie să fie de 5-8 cm iar pe fundul gropilor trebuie așezat un strat subțire de nisip pentru a înlesni drenajul (dacă apa staționează la rădăcina lalelei riști să pierzi cultura). Udă puțin bulbii imediat după tasarea pământului. Ulterior, nu trebuie udate des, ci doar în perioadele secetoase.

În ce constă îngrijirea lalelelor?

Procesul de îngrijire al lalelelor nu este unul elaborat, însă dacă urmezi pașii te vei bucura de o grădină superbă.

Pentru început, florile trebuie udate doar în perioadele secetoase. Apoi, în perioada de înflorire, este bine să le uzi de două ori în 10 zile pentru ca mai apoi, după încetarea înfloririi, să înceteze și udarea. Fii atent atunci când uzi lalelele, deoarece udarea petalelor crește riscul de pătare și apariție a fungilor. Udă la baza tulpinii.

Mai apoi, hrănirea lalelelor cu materii organice trebuie făcută ocazional, mai ales la începutul primăverii, înainte de topirea cu totul a zăpezii. Poți pune cenușă, compost, amestec de buruieni sau gunoi de grajd/pasăre, însă în cantități mici.

Pentru a evita formarea crustelor de pământ care nu mai permit oxigenului să ajungă la rădăcini este necesar ca, după fiecare ploaie, să prășești ușor în jurul florilor. Mai mult, nu trebuie sărit nici peste îndepărtarea buruienilor. Acest pas este esențial pentru a permite dezvoltarea armonioasă a lalelelor și pentru a evita acel aspect neîngrijit.

După terminarea înfloririi, poți îndepărta florile, iar după veștejirea frunzelor în proporție de 75% le poți îndepărta și pe acestea.

În fine, după îndepărtarea frunzelor uscate, există mai multe posibilități. Dacă ai o grădină de mari dimensiuni, poți scoate bulbii pentru a-i replanta în alt loc (florile nu ies an de an din același loc) iar dacă ai o grădină de dimensiuni reduse, este recomandat să plantezi bulbii în ghiveci.

Pentru a face acest lucru, scoate cu atenție bulbii, pune-i la uscat într-un loc ferit de razele soarelui și de vânt (preferabil la o temperatură constantă cuprinsă între 22 și 25 grade Celsius). După uscare, bulbii se depozitează în locuri întunecoase și uscate (la temperaturi de circa 10-12 grade Celsius) în cutii perforate sau saci din pânză. Plantarea bulbilor se face abia în octombrie-noiembrie.

Care sunt principalele probleme ale lalelelor?

Problemele asociate lalelelor variază de la acele care apar ca urmare a unei plantări deficitare la apariția unor paraziți. Să le luăm pe rând pe fiecare.

Înflorirea insuficientă a lalelelor poate apărea ca urmare a unui sol mult prea acid sau dacă nu ai adăugat îngrășământ natural. De asemenea, bulbii de lalea nu se vor dezvolta pe locul în care ai cultivat anterior alte bulboase (flori dar și legume precum cartofi).

Similar, lalelele nu se vor dezvolta așa cum trebuie dacă după înflorire bulbii nu au fost scoși din pământ, uscați și depozitați la umbră, într-o zonă cu temperatură constantă.

Lalelele nu sunt ocolite nici de boli, de cele mai multe ori fiind afectate de:

• Viroze – acestea pot fi transmise prin păduchi de frunze sau păienjeni.  Dacă observi acest lucru, este recomandat să scoți lalelele și să le arzi iar pe locul rămas liber să dezinfectezi cu var (este bine să nu se mai planteze nicio bulboasă aici timp de 5-6 ani). Poți planta totuși flori precum crăițele sau gălbenele, cunoscute pentru coloritul plăcut și pentru efectele medicinale
• Infecții fungice – se manifestă prin căderea petalelor și putrezirea tulpinii (în majoritatea cazurilor, responsabilul este Pythium barynum)

Dacă observi din timp atacul insectelor dăunătoare poți apela la insecticide naturale precum maceratul de usturoi, acele de conifere, rostopasca sau cojile de citrice. Potrivit tradiției, dacă pui la bază, în momentul plantării, hamsii, vei preîntâmpina apariția insectelor.

În ceea ce privește dăunătorii specifici lalelelor aceștia fac parte din trei categorii:

• Păduchi de frunze – atacă în colonii și apar mai ales atunci când umiditatea este scăzută, concentrându-se asupra părților moi ale frunzei
• Păianjenul de rădăcină – după cum îi spune și numele acest parazit atacă rădăcinile și bulbii iar efectele nocive sunt recunoscute la nivelul frunzelor (încep să se îngălbenească)
• Șoareci și șobolani – șoarecii se hrănesc cu tulpinile lalelelor iar șobolanii preferă bulbii, care sunt ceva mai dulci

În funcție de soiurile alese, lalelele vin în culori și texturi dintre cele mai diverse, iar plantarea lor poate reprezenta un covor natural în grădină. Ai grijă la plantare și la îngrijire (dacă detectezi din timp dăunătorii, poți salva florile) și te vei putea bucura de lalele câteva săptămâni bune în fiecare primăvară.

Galerie de lalele

Sursa foto: Pexels