“Nu o să mi se întâmple chiar mie” – îți e familiară expresia? Dacă da, fii sigur că și cei cărora niște musafiri nepoftiți le-au trecut pragul au spus fix același lucru. Hai să nu ne mai bazăm pe soartă și să facem din siguranța casei o prioritate! Alături de Spy-Shop, lansăm seria Sigur acasă și te învățăm cum să ai grijă cu adevărat de casa ta și de cei care locuiesc în ea.Într-o lume în care tehnologia ne-a permis să avem acces la o mulțime de informații și date, inclusiv din categoria celor personale, este de înțeles că vrem să fim cât mai bine protejați și să deținem controlul de fiecare dată.
Cum siguranța noastră este pe primul plan, încercăm să acoperim eficient și această zonă, să apelăm la toate metodele și resursele disponibile în domeniu pentru a fi tot timpul apărați. Și nu doar noi, ci și persoanele din jurul nostru, alături de lucrurile la care ținem cel mai mult.
Supravegherea video și protecția indivizilor
Supravegherea video este una dintre cele mai populare tehnici la care apelează oamenii pentru sporirea securității în casele lor, în curtea sau în cartierul în care locuiesc, precum și în clădirile în care lucrează. Cunoscută și sub denumirea generică de CCTV (closed-circuit television), supravegherea video implică utilizarea unui sistem de camere de luat vederi, instalat într-un anumit loc sau o anumită zonă, în interior sau exterior, cu scopul de a capta imagini pe tot parcursul zilei.
Deși CCTV-ul este utilizat cu preponderență pentru combaterea infracționalității, interferența sa în viața privată a persoanelor a creat o mulțime de controverse în jurul subiectului. Odată cu apariția Regulamentului General pentru Protecția Datelor, care a intrat în vigoare în România și în Uniunea Europeană în 25 mai 2018, lucrurile s-au complicat și mai mult, pentru că imaginile surprinse cu ajutorul camerelor de supraveghere reprezintă date cu caracter personal.
Ce spune legislația?
Conform Regulamentului General privind Protecția Datelor, datele cu caracter personal sunt orice informații care fac ca o persoană fizică să fie poată fi recunoscută, direct sau indirect, prin intermediul unui element de identificare: nume complet, un număr de identificare (codul numeric personal, numărul și seria cărții de identitate, numărul pașaportului etc.), adresa, numărul mașinii, un identificator online (adresa de protocol de Internet, cunoscută drept IP), o imagine etc.
De asemenea, este interzisă prelucrarea datelor care dezvăluie originea rasială sau etnică, viața sau orientarea sexuală, opțiunile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice, apartenența la sindicate și prelucrarea de date genetice sau biometrice privind identificarea unică a unei persoane fizice.
Regulamentul vine în completarea legii 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, oferind o definiție mai amplă a lor și incluzând și factorii de identificare online (care în legislația inițială nu erau specificați).
Supravegherea video poate oferi genul acesta de informații personale, motiv pentru care utilizarea ei trebuie să respecte anumite condiții.
Citește și:
Limitele supravegherii video
Cadrul legislativ pentru supravegherea video este reprezentat de Legea 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului, de Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor și de Decizia nr. 52/2012 privind prelucrarea datelor cu caracter personal prin utilizarea mijloacelor de supraveghere video a Autorității Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal.
Toate acestea detaliază modalitățile prin care pot fi instalate și acceptate camerele video, astfel încât imaginile captate să nu lezeze imaginea unei persoane și nici să pună la dispoziția unor terți date cu caracter personal care ar trebui să fie protejate.
De exemplu, conform Deciziei nr. 52/2012 (articolul 4), supravegherea video este permisă numai în următoarele cazuri:
- pentru prevenirea și combaterea săvârșirii infracțiunilor;
- pentru supravegherea traficului rutier și constatarea încălcării regulilor de circulație rutieră;
- pentru asigurarea pazei și protecției persoanelor, bunurilor și valorilor, a imobilelor și a instalațiilor de utilitate publică, precum și a împrejmuirilor afectate acestora;
- pentru îndeplinirea unor măsuri de interes public sau exercitarea prerogativelor de autoritate publică;
- pentru realizarea unor interese legitime, cu condiția să nu se prejudicieze drepturile și libertățile fundamentale sau interesul persoanelor vizate.
La articolul 5, sunt detaliate concret și locurile în care este permisă montarea unor camere de supraveghere: „în locuri și spații deschise sau destinate publicului, inclusiv pe căile publice de acces de pe domeniul public sau privat, în condițiile prevăzute de lege“. De asemenea, important de menționat este faptul că aceste camere de supraveghere video se montează numai în locuri vizibile.
În cazul camerelor de supraveghere video montate la bloc, Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal recomandă ca acestea să fie poziționate astfel încât să nu aibă vedere în apartamentul unui locatar și să surprindă numai domeniul public, spațiul comun al clădirii.
În același timp, este interzisă instalarea camerelor în spațiile în care trebuie să se asigure intimitatea persoanelor: cabine de probă, toalete, vestiare și alte spații din această categorie.
O situație specială este reprezentată de supravegherea video la locul de muncă, angajatorilor fiindu-le interzis să recurgă la această practică. O excepție ar fi situația în care angajatorul are nevoie de această metodă pentru buna funcționare a afacerii sale și demonstrează că este singurul demers prin care pot fi îndeplinite obiectivele sale.
La articolul 5 din Legea nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului este menționat faptul că supravegherea video la locul de muncă e permisă dacă interesele legitime urmărite de angajator sunt temeinic justificate și prevalează asupra intereselor sau drepturilor și libertăților persoanelor vizate și numai după ce angajatorul și-a informat angajații în privința instalării sistemelor de monitorizare.
Și Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor aduce lămuriri în acest sens, menționând că în spațiile publice în care sunt depozitate bunuri, valori, suporturi de stocare a documentelor, a datelor și informațiilor cu caracter secret de stat sunt necesare paza și sistemele de alarmă. Din categoria acestor sisteme de alarmă fac parte și sistemele de monitorizare video, pentru instalarea cărora este obligatoriu avizul Poliției Române.
În concluzie, dacă dorești să sporești securitatea din locuința ta și din jurul acesteia, poți instala camere de supraveghere în casă ori în spațiile private fără avizul Poliției, atâta vreme cât acest sistem de monitorizare este vizibil, iar prezența lui este semnalată.
În schimb, supravegherea video în spațiile publice este permisă numai în condițiile menționate mai sus (articolul 4 din Decizia nr. 52/2012), deoarece această metodă reprezintă o intruziune în viața privată a unei persoane, iar necesitatea sa trebuie justificată în vederea garantării siguranței publice.
Sursa foto main: Shutterstock.com
